Cel mai amplu proiect de cercetare realizat PE OAMENI. 70.000 de indivizi, analizaţi din 1946 şi până în prezent

Debutul proiectului de cercetare

În luna martie a anului 1946, oamenii de ştiinţă britanici demarau ceea ce avea să fie cel mai amplu studiu din istorie referitor la evoluţia omului de-a lungul vieţii sale. Din cadrul acestui experiment au făcut parte, în total, peste 70.000 de oameni, din cinci generaţii. Scopul final al acestei cercetări: identificarea motivelor pentru care suntem diferiţi unul faţă de celălalt.

• Ziua în care România cucerea cel mai înalt munte
• Alimentele bogate în sare ar trebui interzise, recomandă OMS

Totul a început în urmă cu 70 de ani, când mai multe echipe de specialişti în domeniul neonatologiei au intervievat femei care tocmai dăduseră naştere unor copii. Rezultatele studiului i-au uimit pe cercetători: nou-născuţii din familiile aparţinând claselor sociale inferioare aveau şanse de 70% să fie aduşi pe lume decedaţi. Motivul era unul cât se poate de simplu: aceste paciente nu beneficiaseră de aceleaşi condiţii de îngrijire medicală ca şi cele care aveau o condiţie materială mult mai bună. Drept urmare, la sfârşitul anilor ’40, maternităţile englezeşti au început să ofere în mod gratuit servicii medicale destinate tinerelor însărcinate.

Un alt scop al cercetării a fost cel de a testa eficienţa sistemului educaţional tripartit folosit în Marea Britanie începând cu anul 1944. Acesta avea la bază trei tipuri de şcoli: cea superioară (unde erau admişi doar cei din clasele sociale superioare), cea medie (în care învăţau copiii din familii de condiţie materială relativ bună) şi cea tehnică (destinată elevilor ai căror părinţi aveau un venit foarte mic). Studiul cercetătorilor britanici a arătat că această formă de clasificare e elevilor, în funcţie de clasa socială din care proveneau, era total eronată. În acest sens, începând cu anul 1965, britanicii modifică aproape complet aceste criterii, construind o nouă formă de învăţământ, unică, destinată tuturor elevilor, indiferenr de condiţia materială pe care o aveau.

Perioada Războiului Rece. Diferenţele dintre clasele sociale sunt tot mai mici

La începutul anilor ’70, circa 40% dintre femeile însărcinate din Marea Britanie fumau. Bineînţeles, la acea vreme ele nu conştientizau la ce pericole erau expuse, însă cercetătorii aveau să le informeze puţin mai târziu despre dezastrul pe care îl provocau în mod mai mult sau mai puţin conştient. În acest sens, ei au studiat în detaliu care sunt efectele cauzate de consumul de produse din tutun asupra tinerelor care urmau să aibă copii. Rezultatele au fost cât se poate de clare: nou-născuţii aveau o greutate sub medie, iar riscul de deces era foarte mare. În anul 1972, la aflarea acestor veşti, lumea medicală britanică a recunoscut, pentru prima dată, că fumatul în perioada de sarcină produce efecte negative asupra stării de sănătate a fetusului.

În 1946, atunci când proiectul de cercetare a fost iniţiat, aproape niciunul dintre subiecţi nu suferea de obezitate, deoarece în primii ani de după cel de-Al Doilea Război Mondial, în Marea Britanie, mâncarea era încă raţionată. În anii ’80, situaţia s-a schimbat în mod radical: circa 10% dintre copii aveau o greutate peste limita normală, datorită faptului că, la acea vreme, alimentele erau mult mai uşor de procurat, iar aproape fiecare deplasare se făcea cu ajutorul autoturismului.

La începutul anilor ’90, studiul cercetătorilor britanici a inclus o serie de teste, care trebuiau să evidenţieze nivelul de inteligenţă al celor născuţi după 1946. În acest sens, subiecţilor le-au fost adresate întrebări precum: „Să presupunem că ai două lire. Cumperi o pâine cu 68 de penny şi două conserve de supă cu câte 45 de penny. Cât rest vei primi?” sau „Care este suprafaţa unei încăperi, dacă aceasta are 6 metri lungime şi 4 metri lăţime?”. Rezultatele experimentului i-au uimit pe specialişti: 1 din 3 adulţi aveau cunoştinţe de matematică mai slabe decât cele ale unui copil de 11 ani. Această problemă a britanicilor cu vârste de peste 40-50 de ani a început să fie rezolvată în anii 2000, când s-a implementat un sistem educaţional destinat, în mod special, lor şi care are şi astăzi ca scop creşterea nivelului de informare în rândul adulţilor.

Anii 2000. Speranţa de viaţă este în continuă creştere

În momentul în care au iniţiat proiectul, oamenii de ştiinţă din Marea Britanie nu se gândeau ce se va întâmpla cu acei copii peste cel puţin 50 de ani. Pe parcursul anilor 2000, economiştii le-au dat răspunsul: numărul foarte mare de naşteri din anii ’40 a dus la scăderea drastică a mobilităţii sociale de-a lungul ultimilor 60 de ani. În mod concret, copiii se detaşau din ce în ce mai greu de familiile în care crescuseră, reuşind, cu dificultate, să se descurce mai apoi pe cont propriu. Acest fenomen este valabil şi astăzi, deoarece tinerii sunt tot mai puţini dispuşi să îşi găsească un loc de muncă, preferând, în schimb, să locuiască cu părinţii lor. 

Actualmente, subiecţii analizaţi începând cu 1946 vor atinge anul acesta vârsta de 70 de ani. Cercetătorii britanici îşi pun acum întrebarea: „Care va fi sfârşitul lor?” În acest sens, ei au luat în calcul bolile de care ar putea suferi cei testaţi: hipertensiune, diabet, osteoporoză, probleme psihice, cancer etc. Concluzia a fost cât se poate de convingătoare: 85% dintre cei născuţi în anul 1946 au fost diagnosticaţi cu cel puţin una dintre aceste afecţiuni. Chiar dacă procentul ar putea fi şi mai ridicat, se ştie faptul că indivizii luaţi ca etalon trăiesc mai mult decât cei din generaţiile trecute, iar urmaşii acestora vor avea o speranţă de viaţă şi mai mare faţă de cea pe care au avut-o părinţii lor.

Sursa: theguardian.com

Vă mai recomandăm şi: O mumie veche de peste 200 de ani, din Ungaria, relevă informaţii inedite despre modul în care se dezvoltă un anumit tip de cancer – FOTO

                               Canabisul duce la ştergerea din memorie a unor elemente de vocabular. Care este viteza cu care uiţi cuvintele

                                 Gruparea secretă din care făcea parte Ion Creangă: ”Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu”